Când se trezește, ministrul Vlădescu nu se întinde pur și simplu. Nu, el se întinde după carnețelul de pe noptieră, în care-și notează noile idei de taxe aduse de Moș Ene în vis. Din păcate, plăcutele lui vise portocalii se transformă instantaneu în coșmaruri alb-negre pentru români.
Ca să nu se mai strofoace atât, de parcă i-ar ieși vreun procent (sau îi iese?), îi oferim zapciului Sebi câteva idei. Să mai stoarcă și din fotbal câțiva galbeni în punguța de doi bani a bugetului:
– impozitul pe concedierea antrenorilor. Vrea Copos să-l dea afară pe Manea? Foarte bine. 150 de mii de euro! Și Manea îmbătrânește pe bancă, doar n-o să dea vreun ban de bunăvoie domnul Chitropos.
– taxa pe declarații. Vrea domnul Mureșan, în fața microfonului, să se lege de bărbăția lui Turcu? Fiecare cu gusturile lui, mă rog, dar să scoată 50 de mii de euro.
– taxa pe pierderea timpului telespectatorului sau forfetarul meciului. 200 de mii. Să se aplice fiecărei partide obositoare din Liga lui Mitică. Se încasează proporțional cu numărul de telespectatori care se plâng că au adormit cu televizorul deschis.
– taxa de râs european. Te-ai calificat degeaba în Cupele Europene, ca să te faci de râsul lumii? Din 10 milioane cadou de la UEFA, un milion punctul pierdut. Să aduci și de-acasă.
– impozitul încrucișat sau taxa de dat cu stângu-n dreptul. 50 de euro. Că mai mult n-are de unde să plătească din leafă Zapata.
– impozitul pe delir fotbalistic mistic. Se aplică atunci când afirmi că lui Dumnezeu îi pasă de echipa născocită de tine. Se încasează în valize cu bani. Sau, la alegere, falsul Mesia să umble prin furtună cu un paratrăsnet în mână.
– și taxa Tănase sau taxa pe fesă, aplicată de fiecare dată când bombele sexy ale fotbaliștilor ne umflă tabloidele. Funcționează pe principiul profitului reinvestit. Din taxă se cumpără pastile de slăbit. Exclus sibutramină.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER